Ce este de fapt aquarela?

Pentru un raspuns, e necesar a afla unde s-a nascut. In nici un inscris nu aflam exact de unde a rasarit, intaia oara aceasta tehnica a artelor plastice.

Din cele studiate de mine, cred ca locul de nastere este China antica, unde pe la 1300 IH se scria despre “tehnici”. Pictura in China antica, era “arta celesta”, si dupa cum stim, ea se referea la pigmenti ce se dizolvau in apa, si care acum e numita “pictura traditional chineza”. Primele performante au inceput cu tusul. Sub puternica influenta a budismului mai ales a ramurei ZEN, ce propovaduia simplitatea in toate, erau reusite acele lucrari care, contineau cele mai multe tonuri de gri, ce de fapt, daruiau lucrarii adancimea celei de a treia dimensiune. Apoi, au urmat culorile.

Fara a intra in detalii, trebuie recunoscut aportul adus de pictura traditional chineza la patrimoniul picturii universale, mai ales privind atributele unei compozitii: echilibrul, realizat prin aplicarea teoriei “vidului si plinului”, folosirea semnaturii si sigiliului pictorului, ca elemente de echilibrare a compozitiei; mesajul lucrarii, subliniat, in mod obligatoriu pentru o lucrare, pentru a fi socotita completa, printr-o cugetare filozofica, sau un poem, caligrafiate in perimetrul lucrarii, caligrafia fiind ea insasi o arta. Deducem ca acesti antici admirau sincretismul artelor si asta cu mult inaintea altora.

Pictura Europeana s-a distins cu minunatele fresce ce-au deschis o cale spre o pictura, deosebita de cea asiatica, la fel de valoroasa, si care a marcat semnificativ pictura mondiala.

Legat de aquarela, denumire data de Europa, probabil in Italia, din latinescul aqua, e cunoscuta in lumea anglo-saxona ca “transparent watercolor”, ce-o delimiteaza fata de “watercolor” ce include celelalte tehnici “de apa”, tempera, guasa, acrilicele, etc.

In opinia mea, prima valorificare la un nivel de varf al aquarelelor, a reusit-o Turner, care, cred ca a si determinat o accelerare a “lansarii” aquarelei ca tehnica majora in artele plastice, in primul rand in imperiul britanic, unde s-a format o anumita “scoala” a aquarelei, putin diferita de cea franceza de exemplu.

O dezvolare intensa o are aquarela in SUA, unde, prin evolutia istorica, dar mai ales prin pragmatismul si deschiderea catre nou s-au produs “sinteze” cu contributii britanice, chineze, japoneze si altele, cu totul remarcabile, prin artistii ce-au emigrat in acest spatiu. Aceasta explica marii aquarelisti aparuti aici, scoala americana, materialele noi create pentru aceasta tehnica, un sistem organizatoric, al aquarelistilor, fara egal in lume, cu o varietate de publicatii de specialitate de o bogatie aparte.

Ce atrage oamenii spre aceasta tehnica?

Trebuie sa delimitam ceea ce” simtim” de ceea ce “stim”, si ceea ce stiu numai initiatii pentru a incropi un raspuns multumitor. Ceea ce da sporul, spectaculozitatea, spontanietatea, efectele surprinzatoare, gingasia si totodata profunzimea aquarelei, este APA, element atat de comun ,dar fara de care nu ar fi posibila existenta noastra, si despre care putin cunosc ca poseda calitati unice, neintalnite la alte “substante”: se dilata la frig, cunoaste trei forme de manifestare dar cea mai mare calitate a ei, este, ca e vie. Da, e vie, reactioneaza la cuvintele spuse de noi, si deci la sentimentele ce i le purtam (vedeti studiile lui Masaro Emoto, Mahmoud Hussain, si altii).

Initiatii stiu ca-n vremurile de inceput ale planetei exista doua tinuturi: KU al apei, apartinea Tatalui Ceresc, si MU al uscatului, ce apartinea Mamei terestre (Geea, Gaia, Tera). Aceasta apa, cu toate minunatiile ei, poarta culoarea care ne bucura ochii si sufletul; ea, daca o cunoastem cu adevarat, si simte c-o iubim, ne ajuta fundamental in cunoasterea acestei arte. Acest lucru este esential pentru cine doreste performanta in aquarela, ocolita ca tehnica de multi pentru ca e mai… dificila. Daca la picture in ulei poti reveni cu culoare spre corectare, fiind opaca, la aquarela nu se poate proceda asa, culorile fiind transparente. Trebuie cunoscuta bine apa, ca mediu extraordinar, suportul pe care pictezi, culoarea si tehnicile ce sa-ti permita sa exprimi deplin, propriul univers pictural. “Dificultatea” acestei tehnici, este deplin compensata, si chiar mai mult, de spectaculozitatea efectelor, ce numai apa le poate realiza, prin calitatile ei exceptionale ce activeaza transparenta si mirajul culorii. Si, cum cea ce cuprinde apa, e mult mai mult decat ceea ce numim uscat (nu uitati, corpul uman contine cca. 80% apa!), miracolele aquarelei sunt nesfarsite ca si studiul ce-l cere, spre a fi binevoitoare si generoasa cu artistul; cere: cunoasterea apei, a culorii, a suportului, si, nu in ultimul rand, al tehnicilor de abordare a elementelor amintite mai inainte.

Speak Your Mind

*